După săvârşirea Botezului, preotul citeşte îndată o rugăciune în care Îi cere lui pe Dumnezeu să-l învrednicească pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir şi de împărtăşirea cu Sfintele Daruri. Apoi îl unge cu Sfântul Mir, făcându-i semnul crucii: la frunte, pentru sfinţirea minţii şi a gândurilor; la ochi, nări, gură şi urechi, pentru sfinţirea simţurilor; la piept şi pe spate, pentru sfinţirea inimii şi a dorinţelor; la mâini şi pe picioare, pentru sfinţirea faptelor şi a căilor creştinului. De fiecare dată zice cuvintele: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin”. Aceste cuvinte sunt luate din a doua epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, unde spune: „Iar cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi întru Hristos şi ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului întru inimile noastre” (2 Co 1, 21-22).

Ungerea aceasta este deci semnul darului Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip văzut asupra Mântuitorului şi asupra Sfinţilor Apostoli şi Care acum ni se dă şi nouă, după Botez, în chip nevăzut^[1]. Prin ungere, noul botezat este un nou hristos, adică uns al Domnului, căci cuvântul grecesc hristos înseamnă uns^[2].

^[1]Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a treia mistagogică, 1-4 (trad. rom. cit. pp. 555-558); Sfântul Ioan Damaschinul, Dogmatica, cartea a IV-a, cap. 9 (trad. rom. cit.); Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 64, trad. rom. p. 80; vezi şi Rugăciunile Sfinţirii Sfântului Mir.

^[2] Sfântul Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 43 şi cap. 65, trad. rom. pp. 71-80 (unde sunt zugrăvite cu deosebită măiestrie efectele sau roadele Sfântului Mir pentru viaţa duhovnicească), pp. 64 şi 80, 83, comp. şi N. Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cartea a III-a, trad. rom.