Dreptul de a săvârşi Botezul îl are numai episcopul sau preotul[1]. În lipsa preotului poate boteza şi călugărul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe moarte, îl poate boteza orice creştin, bărbat sau femeie şi chiar tatăl pruncului. Cum? Afundând pruncul de trei ori în apă curată şi rostind formula sfântă a Botezului: „Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”[2]. Dar dacă cel botezat astfel rămâne în viaţă, preotul va completa slujba Botezului, după rânduiala obişnuită, dar numai de la cufundare înainte, adică nu se mai citesc exorcismele şi nu se mai face sfinţirea apei, ci numai îl miruieşte cu Sfântul Mir, citindu-i rugăciunile care urmează de aici înainte[3].
[1] Can. 46-50, ale Sfinţilor Apostoli.
[2] Can. 44-45 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul şi Mărturisirea Ortodoxă, partea I, Răspuns la întrebarea 103, trad. cit., p. 93.
[3] Ghenadie, fost Episcop de Argeş, Liturgica, Buc., 1877, p. 182; Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc. 1980, p. 356.