Este strămutarea sărbătorească a cinstitelor Daruri de la Proscomidie unde au fost pregătite, prin mijlocul bisericii, la Sfânta Masă, unde urmează să fie sfinţite, prin puterea Duhului Sfânt invocată de episcopul sau preotul liturghisitor asupra lor (epicleza). Aceasta închipuie ultimul drum făcut de Domnul din Betania în Ierusalim, înainte de Patimile şi moartea Sa, adică intrarea Sa triumfală în Ierusalim, unde trebuia să Se jertfească[1]. Mai înseamnă procesiunea de îngropare a Domnului, adică aducerea Sfântului Său Trup de la Golgota la locul unde era săpat mormântul. Preotul şi diaconul, care poartă Sfântul Disc şi Sfântul Potir cu cinstitele Daruri, Îi închipuie acum pe Iosif din Arimateea şi pe Nicodim, care au coborât Trupul Domnului de pe Cruce şi l-au pus în mormânt[2].
[1] Sfântul Gherman al Constantinopolului, op. şi trad. cit., p. 69, şi Nicolae Cabasila, op. şi trad. cit, cap. XXIV.
[2] Ibidem, p. 68; Meletie Sirigul, op. şi trad. cit, p. 49.