Este o rugăciune rostită de diacon, din mijlocul bisericii sau de un preot din altar, şi alcătuită din mai multe cereri pentru felurite trebuinţe sufleteşti şi materiale ale obştii credincioşilor. La fiecare dintre aceste cereri, credincioşii (strana, cântăreţii sau corul) răspund: „Doamne miluieşte!”, strigăt pios după ajutorul lui Dumnezeu.
Ectenia mare o găsim şi la începutul altor slujbe, ca Vecernia şi Utrenia.