Acestea închipuie pe de o parte naşterea şi copilăria Domnului, iar pe de alta, Patimile Lui.

Astfel, prescura cea dintâi, din care se scoate Sfântul Agneţ, o închipuie pe Sfânta Fecioară, din care S-a născut Domnul, după trup; scoaterea Sfântului Agneţ din prescură înseamnă Întruparea şi Naşterea Domnului din Sfânta Fecioară^[1]. Proscomidia închipuie locul Naşterii (Betleemul) şi al vieţii Mântuitorului, dinainte de Botez (Nazaret, Capernaum) ^[2], iar discul ţine locul ieslei din staulul de vite în care a fost culcat Pruncul după naştere. Acoperămintele sunt scutecele cu care a fost înfăşat dumnezeiescul Prunc de către Magii de la Răsărit. Aşezarea steluţei desfăcute peste Sfântul Disc simbolizează steaua care i-a călăuzit pe magi spre locul naşterii, iar tămâierea sau cădirea înseamnă darurile: aur, smirnă şi tămâie, aduse dumnezeiescului Prunc de către Magii de la Răsărit. Acoperirea Darurilor şi rămânerea lor tainică la Proscomidiar înseamnă vremea necunoscută a vieţii lui Iisus, înainte de începerea lucrării Sale în lume, viaţa pe care Sfintele Evanghelii nu ne-o istorisesc^[3].

Pe de altă parte, cele săvârşite la Proscomidie ne duc cu gândul la Răstignirea şi Patimile Domnului.

Astfel, Proscomidia închipuie Golgota sau locul Răstignirii; străpungerea Sfântului Agneţ cruciş şi împungerea lui cu copia închipuie jertfa sângeroasă a Domnului, adică Răstignirea Lui pe cruce, împungerea sfintei coaste cu suliţa; copia înlocuieşte suliţa cu care ostaşul l-a împuns pe Domnul în coastă. Vinul şi apa turnate în potir închipuie Sângele şi apa care au curs din sfânta coastă, iar Potirul înlocuieşte atât paharul de la Cină, cât şi vasul cu fiere şi cu oţet din care I s-a dat să bea Celui Răstignit şi în care, după tradiţie, Sfântul Ioan Evanghelistul ar fi strâns şi păstrat o parte din dumnezeiescul Sânge care a curs din rănile Domnului^[4]. Discul este patul (năsălia) pe care Iosif şi Nicodim au aşezat Trupul Domnului (după coborârea de pe Cruce) ^[5]. Maica Domnului, care a zăbovit îndurerată lângă crucea Fiului Său răstignit (In 19, 25), este şi ea de faţă aici, sub forma miridei triunghiulare aşezate de-a dreapta Sfântului Agneţ.

^[1] Sfântul Gherman al Constantinopolului, Istoria bisericească şi teoria mistică (tâlcuire despre sfântul locaş şi despre Sfânta Liturghie), trad. rom., în ms., de I. Popescu, pp. 32-33; şi Sfântul Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta Liturghie, cap. 92, trad. rom., p. 97.

^[2] Sfântul Gherman al Constantinopolului, op. şi trad. cit., pp. 33-34.

^[3] Nicolae Cabasila, op. şi trad. cit., cap. XI.

^[4] Meletie Sirigul, op. şi loc. cit., p. 42.

^[5] Sfântul Gherman al Constantinopolului, op. şi trad. cit. , p. 30.