Sfântul Agneţ şi miridele aşezate astfel pe Sfântul Disc închipuie şi înfăţişează Biserica întreagă, atât cea de pe pământ (luptătoare), cât şi cea din ceruri (biruitoare), adică acea mare familie a tuturor fiilor lui Dumnezeu, strânsă în jurul Întemeietorului şi Capului ei nevăzut, Hristos Mântuitorul, aşa cum L-a rugat El pe Tatăl, ca unde este El să fie şi ai Lui (In 17, 24).
Sau, cum spune aşa de frumos Simion, Arhiepiscopul Tesalonicului: „Am înţeles cum prin această închipuire şi istorisire a Sfintei Proscomidii Îl vedem pe Însuşi Iisus şi întreaga Biserică a Lui. În mijloc (Îl vedem) pe Iisus Hristos Însuşi, Lumina cea adevărată şi Viaţa cea veşnică. El este în mijloc prin Agneţ, iar Maica Lui, de-a dreapta prin miridă, Sfinţii şi îngerii de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a credincioşilor Lui dreptmăritori. Aceasta este taina cea mare: Dumnezeu între oameni şi Dumnezeu în mijlocul dumnezeilor, care se îndumnezeiesc de la Cel ce după fire este Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru dânşii. Aceasta este împărăţia ce va să vie şi petrecerea vieţii celei veşnice: Dumnezeu cu noi, văzut şi împărtăşit”[1].
[1] Ibidem, cap. 94, trad. rom., p. 101 (revăzută) şi Meletie Sirigiul, Tâlcuirea Liturghiei, la C. Delikanis, op. cit. , pp. 42-43