Ele închipuie sau înfăţişează mai întâi însăşi fiinţa trupească şi sufletească a credincioşilor, pe care ei o aduc jertfă lui Dumnezeu, sub această formă. De ce? Pentru că, spre deosebire de jertfele din Legea Veche, care constau din cărnuri sau din roadele pământului şi din care se hrăneau nu numai oamenii, ci şi animalele, pâinea şi vinul, sunt alimente care alcătuiesc numai hrana omului, şi anume hrana lui de căpetenie. Ele nu numai că întreţin viaţa trupească a omului, ci totodată o şi simbolizează în chipul cel mai potrivit[1].
În al doilea rând, pâinea, făcută din atâtea boabe de grâu strânse laolaltă, şi vinul, ieşit din zdrobirea în acelaşi teasc a atâtor ciorchini de boabe de struguri, simbolizează şi unitatea sau legătura nevăzută care-i leagă între ei pe toţi fiii Bisericii, făcând din ei un singur trup: Trupul tainic al Domnului[2].
În felul acesta, pâinea şi vinul aduse de credincioşi alcătuiesc şi semnul văzut prin care se arată că ei iau parte adevărată la jertfa care se aduce la Liturghie şi că îşi dau obolul lor la ea.
[1] Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, cap. III şi IV, trad. rom. de Ene Branişte, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1997, ed. a II-a.
[2] Sfântul Apostol Pavel, Epistola I către Corinteni, 10, 17; Învăţătura celor 12 Apostoli, în Scrierile Părinţilor Apostolici, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1995, ed. a II-a, trad. D. Fecioru; Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 24, 2 la Epistola I către Corinteni, Migne, P. G., LXI, col. 200; Fer. Augustin, Cuvântarea 272, Migne, P. L., XXXVIII, col. 1247-1248.