Această pâine poartă numele de prescuri (de la cuvântul grecesc prosfora), adică pâinişoare făcute din frământătură dospită şi având uneori forma rotundă, dar mai ales forma de cruce, în patru cornuri, amintind crucea pe care S-a răstignit Mântuitorul şi închipuind cele patru laturi ale lumii[1]. Partea lor de la mijloc se cheamă pecete, pentru că are întipărită pe ea semnul lui Iisus, adică crucea închisă într-un pătrat cu literele de la început ale numelui Mântuitorului: Is (Iisus), Hr (Hristos), NiKa (adică Iisus Hristos biruieşte), astfel:
| Is
| Hr
|
| Ni
| Ka
|
Această pecete e făcută cu un instrument de lemn, pistornic sau pristolnic.
Prescurile aduse de credincioşi sunt însoţite de obicei de câte o lumânare, care se aprinde în sfeşnicul de la Proscomidie, şi de pomelnic, adică o foaie de hârtie pe care sunt scrise numele credincioşilor, vii şi morţi, ce se vor pomeni la Liturghie.
[1] Sfântul Simion al Tesalonicului, Despre Sfânta Liturghie, cap. 87-88, trad. rom., p. 94.