Sfinţii Apostoli şi cei dintâi creştini se adunau, la început, să săvârşească Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos în casa unuia dintre ei, iar mai târziu, în biserici anume zidite.

1. Faptele Apostolilor vorbesc de mai multe ori despre cele dintâi adunări ale creştinilor din Ierusalim (FA 2, 46 ş. u.). De bună seamă, casa în care Iisus Hristos a săvârşit Cina cea de Taină (Mt 26, 26) şi cea în care se găseau Sfinţii Apostoli cu Maica Domnului adunaţi în ziua Cincizecimii (FA 1, 13-14; 2, 1-3) au slujit drept model după care s-au zidit celelalte. Foişorul în care Mântuitorul a săvârşit Cina cea de Taină era o încăpere mare, iar camera în care se aflau adunaţi Sfinţii Apostoli, când S-a pogorât Sfântul Duh, era o încăpere la catul întâi al unei case. Acestea sunt cele dintâi biserici creştine. Asemenea biserici prin case aflăm în Troa, la catul al treilea al unei case (FA 20, 6-9); la Roma, în casa negustorilor creştini Acvila şi Priscila (Rm 16, 6); la Colose, în casa lui Nimfan (Col 4, 15); în casa lui Filimon (Flm 1, 2) şi altele.

2. Pe măsură ce credinţa creştină se răspândea, se ridicau însă, în localităţile în care se aflau mulţi creştini, şi biserici anume zidite (FA 11, 26). În veacul al doilea se zidesc biserici pretutindeni. Multe din ele au scăpat nedărâmate de prigoane şi, după mărturisirea Sfântului Iustin († 163), într-unul din aceste locaşuri se adunau creştinii Duminica dimineaţa. Acolo însă unde prigoana era fără îndurare, creştinii îşi făceau locaşuri, pentru rugăciune şi pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, la mormintele Sfinţilor Mucenici, în peşteri şi în catacombe. De aici a rămas obiceiul de a se zidi biserici pe mormintele Sfinţilor Mucenici şi, unde nu se află asemenea morminte, să se aşeze sfinte moaşte în piciorul Sfintei Mese din altarul bisericii.