A treia parte a Rugăciunii Domneşti este încheierea: „Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin”.
Începem Rugăciunea Domnească printr-o chemare: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri...” şi o terminăm cu o doxologie: „Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci”. În chemare ne-am găsit în starea cea adevărată cerută de rugăciune, înălţându-ne duhul către Dumnezeu, cu încredere că vom dobândi cele ce vom cere de la El cu cuviinţă, de vreme ce de la Tatăl nostru cerem. Iar în încheiere ne arătăm nădejdea că vom primi cele pentru care ne-am rugat. Şi întrucât El stăpâneşte lumea şi făptura toată I se supune, a Aceluia este puterea şi slava şi nimeni nici în cer, nici pe pământ, nu-I poate sta împotrivă[1]. Rostind această încheiere-doxologie, parcă am zice: „Îţi cer toate acestea fiindcă pe Tine Te cunosc singur şi adevărat stăpân a toate, cu putere fără de sfârşit, putând face tot ce vrei, având o mărire pe care nimeni nu o poate răpi. Drept aceea, aducem mulţumită Celui ce a binevoit să ne dea atâtea bunătăţi şi vestim sărbătoreşte că Lui I se cuvine toată mărirea, toată cinstirea şi toată puterea; zic: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”[2].
[1] Ibidem, II, 27.
[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia Poarta strâmtă, 5, op. cit., vol. IV. p. 24.