Într-adevăr, viaţa omului pe pământ este o luptă, după cum citim în Sfânta Scriptură (Iov 7, 1), şi dacă cerem să fim scutiţi de lupta cu păcatul, nu cerem „ca să nu fim puşi la încercare, căci aşa ceva nu e cu putinţă, ci ca să nu fim biruiţi în ispită”[1]. Ne rugăm „să ne întărească, cu harul Său, ca să putem răbda cu tărie şi cu bărbăţie până la sfârşit caznele ce ni se vor da”[2]. A nu cădea în ispită, când suntem bântuiţi, a răbda cu tărie şi cu bărbăţie necazurile înseamnă a ne împotrivi, a lupta împotriva ispitei, că legea noastră creştină este luptă (1 Co 9, 25), iar fără luptă şi fără biruinţă nu se poate câştiga împărăţia cerurilor (Mt 11, 12).
[1] Origen, Despre rugăciune, c. XXIX, trad. cit., p. 276.
[2] Mărturisirea ortodoxă, II, XXIII.