nikolai.ro

Care este a treia cerere din Rugăciunea Domnească şi ce cuprinde ea?

A treia cerere din Rugăciunea Domnească este: „Facă-se voia Ta precum în cer, şi pe pământ”. Adică învredniceşte-ne să împlinim voia Ta pe pământ, aşa precum îngerii o împlinesc în cer^{^[1]}.

Sfântul Simeon al Tesalonicului, luând temei de la Sfântul Grigorie al Nissei şi de la Sfântul Maxim Mărturisitorul, dă acestei cereri următoarea tâlcuire: „Fă-ne pe noi ca pe îngeri: adică fie şi facă-se voia Ta în noi, precum în dânşii; fie (în noi) voia Ta cea sfântă şi fără prihană, iar nu voia noastră omenească, cea cu prihană”^{^[2]}. Îngerii în cer Îl ascultă pe Dumnezeu de bunăvoie şi pururea şi cu aceeaşi râvnă; se supun neîncetat şi sunt neclintiţi în ascultarea şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu (Ps 102, 21). Astfel, prin cererea „fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ” noi ne rugăm Tatălui ceresc să ne hărăzească darul de a trăi pe pământ cu Puterile cereşti^{^[3]}. „Şi după cum îngerii în ceruri se supun în toate, fără să cârtească, voinţei lui Dumnezeu, tot astfel şi oamenii, toţi, să se supună lui Dumnezeu pe pământ, fără mâhnire şi cu toată recunoştinţa”^{^[4]}. Voia lui Dumnezeu este însă aceea pe care a arătat-o Iisus Hristos şi pe care El a împlinit-o; şi dorim împlinirea voinţei lui Dumnezeu în cer şi pe pământ, fiindcă una şi alta ajută la mântuirea noastră^{^[5]} şi a tuturor oamenilor (1 Tim 2, 4). Deci, în primul rând, această cerere nu este o datorie, ci „o stare de desăvârşire”^{^[6]}, este strigătul aprins de dragoste pentru împărăţia lui Dumnezeu şi un cântec de biruinţă întru cinstirea nemărginitei Sale puteri. Şi în al doilea rând este un fapt de supunere al voii noastre la voia lui Dumnezeu, după însăşi pilda Mântuitorului: „M-am pogorât din cer ca să nu fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (In 6, 38); este un semn de respect din partea supuşeniei noastre sau, ca să zicem aşa, un suspin de încrezătoare lăsare în nădejdea lui Dumnezeu, atunci când voia Lui trebuie împlinită cu suferinţă: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” (Lc 22, 42).