Rugăciunea Domnească, cea mai de seamă dintre toate rugăciunile, se deosebeşte prin puterea ei, prin uşurinţa de a fi înţeleasă şi prin bogăţia cugetărilor ei.
1. Marea putere a rugăciunii Tatăl nostru stă în faptul că prin ea nu numai că ne rugăm împreună cu Iisus Hristos[1], ci ne rugăm cu înseşi cuvintele Mântuitorului[2]. „Dumnezeu singur a putut să înveţe cum ar vrea să fie rugat”[3]. De bună seamă, acestei rugăciuni i se potriveşte cel mai bine cuvântul Domnului: „Orice veţi cere de la Tatăl întru numele Meu, El vă va da” (In 16, 23).
2. Rugăciunea Tatăl nostru este cea mai uşoară de înţeles dintre toate rugăciunile. Ea este rugăciunea oricui crede în Dumnezeu. Rugăciunea Domnească, „pe cât este de restrânsă în cuvinte, pe atât este de cuprinzătoare în sens”[4].
3. În rugăciunea Tatăl nostru avem cereri pentru toate trebuinţele sufleteşti şi trupeşti; deci pentru toate bunătăţile cereşti şi pământeşti. Toate câte le cerem în rugăciunile noastre se află cuprinse în Rugăciunea Domnească[5]. De veţi străbate toate rugăciunile, zice Fericitul Augustin, nu veţi afla nimic care să nu fie cuprins în Rugăciunea Domnească.
[1] Origen, Despre rugăciune, XI, 1, trad. cit., p. 221.
[2] Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească,trad. cit.
[3] Tertulian, Despre rugăciune, trad. cit., cap. IX, p. 235.
[4] Ibidem, cap. I, p. 230.
[5] Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, trad. cit.