În rugăciunile noastre către Dumnezeu trebuie să cerem mai întâi cele ce adaugă măririi Sale şi ajută mântuirii sufletelor noastre.

1. Să cerem cele ce sporesc mărirea lui Dumnezeu şi ajută mântuirii sufletelor noastre: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea) vi se vor adăuga” (Mt 6, 33). Sau, cu alte cuvinte: „Cereţi în rugăciunile voastre ca să obţineţi lucruri cereşti şi netrecătoare, pentru ca primindu-le ca atare să moşteniţi împărăţia cerului şi să vă bucuraţi de cele mai mari bunuri. Iar cele pământeşti şi mici de care aveţi nevoie pentru trebuinţele trupului, vi le va da Tatăl pe deasupra, în măsura trebuitoare”^[1]. „Cereţi bunătăţile viitoare şi veţi primi bunătăţile de acum. Nu doriţi lucrurile de aici, că le veţi avea negreşit”.^[2] Cel ce caută bunătăţi cereşti dobândeşte negreşit şi pe cele pământeşti. Împăratul Solomon a cerut înţelepciune, spre a cârmui bine poporul Israel, iar Dumnezeu i-a dat nu numai înţelepciune, ci şi prisos de bunătăţi pământeşti (3 Rg 3, 11-13). Deci trebuie să ne rugăm pentru cele trebuincioase vieţii atât pentru noi, cât şi pentru alţii, dar să ţinem seama ca nu cumva să cerem lucruri care să privească relele noastre înclinări, că Dumnezeu nu ascultă asemenea rugăciuni (Iac 4, 3). Cine Îi cere lui Dumnezeu bogăţie, dregătorii, slavă deşartă ori altele de acest fel, nu caută mărirea lui Dumnezeu, ci lucruri trecătoare; acela Îl înjoseşte pe Dumnezeu, Domnul şi Stăpânul, la treapta de slujitor al poftelor lui, al zgârceniei lui, al vieţii lui desfrânate. Cum ar putea să-l asculte Dumnezeu?^[3]„Nu voi să ţi se facă cele ce te privesc precum socoteşti tu, ci precum Îi place lui Dumnezeu”^[4].

^[1] Origen, Despre rugăciune, c. XIV, trad. cit., p. 229.

^[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 22 la Matei, op. cit., vol. IV, p. 184.

^[3] Idem, Omilia a XIX-a la Matei, op. cit. vol. III, p. 167.

^[4] Evagrie Ponticul, op. cit., p. 97.