În ce priveşte locul unde trebuie să facem rugăciunea, este de ştiut că pentru cel ce se roagă bine, orice loc este potrivit: „Şi-n fiecare loc i se aduce numelui Meu tămâie şi jertfă curată” (Mal 1, 11) şi „Vreau ca bărbaţii să se roage în tot locul” (1 Tim 2, 8). Mântuitorul Se ruga în templu şi în sinagogă, în loc pustiu şi în munţi, în foişor şi în grădina Măslinilor, pe cruce şi în alte locuri. Iacob Patriarhul îşi făcea rugăciunea pe câmp. Daniil Proorocul, în groapa cu lei, Sfinţii Apostoli Pavel şi Sila, în temniţă, unde culcaţi şi încătuşaţi în lanţuri, au zguduit închisoarea din temelii (FA 16, 25-26). Dumnezeu primeşte să I se grăiască în tot locul (FA 17, 24), după cum aminteşte Mântuitorul femeii samarinence (In 4, 23). Deci ne putem ruga oriunde. Dumnezeu nu ţine seama de nici un fel de loc, pentru că El cere doar inimă cucernică.[1]
[1] Idem, Omilia IV, asupra Anei, 6, op. cit., vol.V, p. 514, şi Omilia asupra crucii bunului tâlhar, op. cit., vol. II, p. 223.