Dumnezeu nu ascultă şi nu împlineşte rugăciunile atunci când cerem ceva păgubitor şi când nu suntem vrednici să fim ascultaţi.

1. Dumnezeu Se aseamănă cu un medic, care, din grija pentru bolnav, nu îi îngăduie ce i-ar fi păgubitor^[1]. Monica, mama Fericitului Augustin, s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să împiedice plecarea fiului său în Italia şi nu a fost ascultată; pentru că această călătorie a dat Fericitului Augustin prilejul de întoarcere la Dumnezeu. „O, Doamne! Tu atunci nu ai ascultat-o pe mama, spre a-i împlini ceea ce ea cerea de atâta vreme”, a spus mai târziu Fericitul Augustin^[2].

2. Adesea Dumnezeu nu ne împlineşte rugăciunile fiindcă nu suntem vrednici să ne fie împlinite; ne rugăm fără evlavie şi fără încredere (Iac 1, 6-7); sau, păcătoşi fiind, nu voim să ne dezbărăm de relele apucături (In 9, 31); sau rugăciunea e fără stăruinţă, ca şi cum lucrul cerut nu ar avea nici un preţ, sau când cerem rău (Iac 4, 5; Mc 10, 38).

3. Totuşi nimeni nu se roagă în deşert. Nici o rugăciune, nici cea bine făcută, nici cea rău făcută, nu este pierdută înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu împlineşte ce I se cere, El dă negreşit altceva mai bun, ne încredinţează Sfântul Ioan Gură de Aur. Cu alte cuvinte, Dumnezeu poate împlini mai cu prisosinţă lucrurile pe care le cerem sau le gândim (Ef 2, 20). De pildă, marele stareţ Gheorghe plecase de la Mânăstirea Neamţului cu gândul să se ducă la Sfântul Munte Athos, făcând rugăciuni la Dumnezeu pentru a-i împlini gândul acesta. Dar, ajuns la Bucureşti, este împiedicat să meargă încotro se rugase şi este trimis la Cernica să ridice din dărâmături vechea mânăstire părăsită şi părăginită. Astfel a ajuns el povăţuitor şi îndreptător pentru miile de călugări care s-au perindat de atunci şi până astăzi prin cele două mânăstiri muntene, Cernica şi Căldăruşani, şi un mare dascăl sufletesc al celor ce s-au apropiat de dânsul, călugări şi mireni.

^[1] Fer. Augustin, Predica LXXX, 2, op. cit., vol. II, p. 43.

^[2] Idem, Cuvântarea LXXX, 7, op. cit., vol. II, p. 49.