Prin rugăciune se poate dobândi de la Dumnezeu orice dar. Dumnezeu însă nu împlineşte totdeauna şi numaidecât rugăciunile noastre.
Fericitul Augustin ne spune că rugăciunea este „cheia vistieriei darurilor dumnezeieşti”, încât de la Dumnezeu poţi dobândi orice lucru bun prin rugăciune. Însuşi Mântuitorul făgăduieşte acest lucru, când zice: „Şi pe toate câte veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi” (Mt 21, 22). Şi iarăşi: „Cereţi şi vi se va da” (Mt 7, 7). Aşadar, când ne aflăm în strâmtoare, să alergăm la sprijinul lui Dumnezeu; că El ne va ajuta, aşa cum i-a ajutat pe Sfinţii Apostoli în timpul furtunii (Lc 8, 24). De aceea, cel ce se îndărătniceşte şi nu vrea să-L roage pe Dumnezeu, în primejdie, nu are drept să se plângă.
Dumnezeu nu împlineşte totdeauna şi numaidecât rugăciunea noastră. Monica, mama Fericitului Augustin, s-a rugat optsprezece ani la Dumnezeu pentru întoarcerea fiului ei la Hristos. Dumnezeu Se lasă de multe ori rugat, pentru ca rugăciunea noastră să fie făcută cu tot dinadinsul, dându-ne prilej să cinstim după cuviinţă darurile primite[1]. Deci, de voim cu adevărat să ni se împlinească rugăciunea, să ne rugăm cu atât mai mare stăruinţă şi căldură, cu cât Dumnezeu întârzie cu împlinirea cererii noastre. Aşa făcea orbul din Ierihon: cu cât Hristos Se făcea că nu-i ia rugăciunea în seamă, cu atât el striga mai tare: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă” (Lc 18, 38).
[1] Fer. Augustin, Predica LXI, în Les plus beaux sermons de Saint Augustin, G. Hameau (trad. franc.), vol. I, Paris, 1932, p. 280.