Îngenunchind la rugăciune, mărturisim evlavia, pocăinţa şi puţinătatea noastră înaintea lui Dumnezeu.

Prosternarea sau căderea cu faţa la pământ mărturiseşte umilinţa noastră în faţa lui Dumnezeu. Prosternată cu faţa la pământ s-a rugat Iudita înainte de a intra în tabăra vrăjmaşilor (Idt 9, 1), aşa S-a rugat Mântuitorul în grădina Măslinilor (Mt 26, 39), aşa aşteaptă în tinda bisericii înainte să fie tuns cel ce vine să primească chipul cel îngeresc (călugăresc).

Metania, care este o îngenunchere şi o ridicare imediată, făcând semnul crucii, mărturiseşte că prin păcat am căzut, iar prin Întruparea lui Hristos iarăşi ne-am ridicat^[1]. Metania este de două feluri: mare şi mică. Cea mare este o închinare până la pământ, cu îndoirea genunchilor, şi prin ea cinstim sau adorăm îndurarea dumnezeiască^[2], iar metania mică, o înclinare adâncă a trupului până ce mâna stângă atinge pământul; prin ea cinstim milostivirea Sfinţilor. Încrucişarea mâinilor pe piept mărturiseşte ridicarea lăuntrică a inimii la Dumnezeu. Ridicarea braţelor în sus mărturiseşte dragostea faţă de Dumnezeu şi unirea prin rugăciune cu Hristos cel răstignit pe cruce^[3]. Sfântul Apostol Pavel porunceşte „ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără mânie şi fără şovăire” (1 Tim 2, 8). Aşa s-a rugat Moise în vremea luptei cu amaleciţii (Iş 17, 2-12); aşa Solomon la sfinţirea templului (2 Par 6, 12), aşa se roagă preotul la Sfânta Liturghie înainte de ieşirea cu Sfintele Daruri şi înainte de prefacerea Sfintelor Daruri.

La rugăciunea de obşte şi pentru toţi, care se face în biserică, adică la sfintele slujbe, este oprită metania mare Duminica şi în intervalul de la Învierea Domnului până la Rusalii^[4].

^[1] Sfântul Vasile cel Mare, De Spiritu Sancto, cap. 27, 66, Migne, P.G., XLII, col. 192, v. trad. rom. în P.S.B. vol. 12, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1988, trad., introd. şi note de Pr. Prof. Dr. Const. Corniţescu şi Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae.

^[2] Ioan Casian, Institutiones, II, 8., trad. rom. P.S.B. vol. 57.

^[3] Tertulian, Despre rugăciune, c. 14, trad. rom. de Prof. David Popescu, p. 54, în Apologeţi de limbă latină, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1981, p. 237.

^[4] Canonul 90 al Sinodului VI Ecumenic.