Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios singur, sau împreună cu ai săi, sau cu alţi credincioşi, în orice loc, în orice timp, citită sau spusă pe de rost, după alcătuirea gata făcută dintr-o carte de rugăciuni, sau chiar scoasă din taina inimii sale.
O astfel de rugăciune este cea făcută de Mântuitorul pe calea dintre Betania şi Ierusalim (Lc 11, 1); cea făcută de Sfântul Apostol Petru pe acoperişul casei din Iope (FA 10, 9); cea făcută de vameş în templu (Lc 18, 13); cea făcută de Sfinţii Apostoli Pavel şi Sila în temniţă (FA 16, 25) şi altele.