Cine nădăjduieşte în Dumnezeu se bucură de o deosebită ocrotire din partea Lui. „Cei ce se Încred În Domnul sunt ca muntele Sionului: în veac nu se va clinti cel ce locuieşte În Ierusalim” (Ps 124, 1). Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind acest verset, zice: „Că după cum maşinile cele mai puternice şi mai numeroase nu vor fi în stare nici să răstoarne, nici să clatine acest munte, tot aşa şi cel ce-şi pune nădejdea În Dumnezeu va rămâne neclintit în faţa tuturor loviturilor”[1]. Cel ce-şi pune nădejdea în Dumnezeu nu va fi ruşinat în veac: „Uitaţi-vă - zice înţeleptul Iisus Sirah - la neamurile cele din început şi vedeţi: Cine a nădăjduit spre Domnul şi s-a ruşinat?” (2, 10). Dovadă avem întâmplarea celor trei tineri care au fost aruncaţi în Babilon, în cuptorul cel aprins şi din care au scăpat nevătămaţi (Dan 3, 8-10). Iosif, dus şi vândut rob în Egipt, ajunge cel dintâi în toată împărăţia Faraonului (Fc 41).
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Psalmul 124, cap. I, vol. V, trad. franceză, ed. M. Jeannin, p. 186.