În bunătăţile făgăduite de Dumnezeu este îndreptăţit să nădăjduiască tot creştinul care păzeşte poruncile lui Dumnezeu, precum şi păcătosul care se pocăieşte. „Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mt 7, 21).

1. Creştinul căzut în păcat, dacă se căieşte din toată inima şi se pocăieşte, poate nădăjdui în Dumnezeu. Proorocul Iezechiel ne încredinţează că celui fără de lege, dacă se va întoarce de la fărădelegile lui, va păzi poruncile şi va face dreptate şi milă, Dumnezeu îi iartă păcatele (Iz 18, 21-22). Într-adevăr, pe Manase, împărat în Iudeea, care îndemnase poporul la închinarea idolilor, ucigând şi mulţi prooroci, Dumnezeu l-a dat în mâna vrăjmaşilor care, încătuşându-l în lanţuri, l-au dus rob în Babilon şi l-au aruncat în temniţă. El însă, căindu-se de nelegiuirile făcute şi făgăduind din inimă să se pocăiască, Dumnezeu l-a eliberat din temniţă şi din robie şi i-a înapoiat încă şi domnia; iar el a dărâmat capiştile idolilor (2 Co 33, 2-19). Dimpotrivă, cel ce trăieşte în fărădelegi, cel ce nu face voia lui Dumnezeu zadarnic nădăjduieşte în El. Cumplitul împărat Antioh, schingiuitorul sfinţilor fraţi Macabei, fiind ros de viu de viermi, nădăjduia în ajutorul dumnezeiesc, dar zadarnică i-a fost nădejdea (2 Mac 9, 28).

2. Creştinul care face voia lui Dumnezeu poate nădăjdui în sprijinul lui Dumnezeu în toate nevoile, dar trebuie să se silească pentru a câştiga bunătatea pe care o nădăjduieşte de la Dumnezeu. Sfântul Apostol Petru ne sfătuieşte: „Toată grija voastră lăsaţi-I-o lui Dumnezeu, căci El are grijă de voi” (1 Ptr 5, 7). Cu toate acestea, şi noi înşine trebuie să ne străduim să câştigăm bunătăţile făgăduite de Dumnezeu. Cine vrea să scape de vreo boală şi să se facă sănătos, să se folosească întâi de mijloacele obişnuite de vindecare; nu ne este Îngăduit să cerem numaidecât o minune. Sfântul Apostol Pavel avea darul facerii de minuni, totuşi Îl sfătuieşte pe ucenicul său Timotei să se folosească de puţin vin pentru desele lui suferinţe (1 Tim 5, 23).