Lumea zidită de Dumnezeu nu va înceta să mai existe, dar se va înnoi cu totul. Chipul de acum al lumii va pieri, arzând în foc, şi se va ivi un cer nou şi-un pământ nou. Sfântul Apostol Petru zice: „Dar Ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui (...) Dar noi, potrivit făgăduinţelor Lui, aşteptăm ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea” (2 Ptr 3, 10,13). Va trece şi lumea printr-un fel de moarte şi înviere, căci şi firea aşteaptă dezlegarea de urmările păcatului omenesc împinse şi asupra ei, adică de „robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (Rm 8, 21). Deci şi firea va lua un chip înnoit, potrivit cu chipul înnoit al oamenilor înviaţi.
Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Toată firea va fi nu cum a fost când a fost zidită, materială şi sensibilă, ci se va preface la învierea cea de obşte şi va deveni o locuinţă nematerială şi duhovnicească şi mai presus de orice simţire... Toată lumea aceasta va fi mai presus de orice cuvânt şi de orice înţelegere. Fiind duhovnicească şi dumnezeiască, se va uni cu lumea de sus şi va deveni un alt paradis duhovnicesc, Ierusalimul ceresc, fiindcă s-a făcut asemenea cu cele cereşti şi s-a unit cu ele”. Acestea se vor întâmpla, spune Sfântul Simeon, înainte de venirea Domnului.[1] Apoi va veni El la judecată.
[1] Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântarea 45, Ed. Syros., pp. 213-215.