Nu. Întâi pentru că am văzut că ea e cu totul deosebită de slujirea ce I-o aducem lui Dumnezeu. Apoi, pentru că Însuşi Dumnezeu le-a dat lor cinstire, îmbrăcându-i în slava Sa, şi ne-a poruncit şi nouă să-i cinstim. Deci cinstea ce o dăm Sfinţilor trece oarecum tot asupra lui Dumnezeu. „Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una, aşa cum Noi una suntem” (In 17, 22). Sau: „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă” (Lc 10, 16). Sau: „Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine, Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Cel ce primeşte prooroc în nume de prooroc, răsplată de prooroc va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi” (Mt 10, 40-41). Deci, dacă îi cinstim pe Sfinţi pentru sfinţenia lor, răsplata lor o vom lua. Apoi, Sfinţii sunt numiţi de Sfânta Scriptură „prieteni” ai lui Dumnezeu. Aşa îi numeşte Domnul nostru Iisus Hristos pe Apostoli (In 15, 14), aşa e numit Avraam (Iac 2, 23). Iar Sfântul Apostol Pavel îi numeşte pe efeseni „Casnici ai lui Dumnezeu” (Ef 2, 19).
Cinstea ce le-o dă Mântuitorul Apostolilor este aşa de mare, că-i va face părtaşi la judecata lumii: „Adevăr vă spun că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Mt 19, 28).