Da. Este o strânsă legătură de iubire şi de rugăciune între ei şi noi. Ne rugăm cu ei, Îl slăvim pe Dumnezeu împreună cu ei. Facem parte din acelaşi Trup tainic al Domnului, din Biserică, trăind o viaţă duhovnicească comună. Deşi ei alcătuiesc Biserica biruitoare din cer, iar noi cea luptătoare de pe pământ, acestea două nu sunt despărţite, ci unite. E o necontenită trecere de la una la alta. Sfinţii sunt cu puterea lor printre noi. Precum stăm în legătură cu Domnul nostru Iisus Hristos, măcar că e nevăzut, aşa stăm şi cu sfinţii din cer. Sfântul Apostol Pavel zice: „Dimpotrivă, voi v-aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare, şi de adunarea întâilor-născuţi care sunt scrişi în ceruri, şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire” (Evr 12, 22-23). Iar Fericitul Augustin spune: „Sufletele credincioşilor care au murit nu sunt despărţite de Biserică... ele sunt mădulare ale lui Hristos”.[1]
Această legătură între noi şi Sfinţi prin mijlocirea Bisericii, precum şi legătura noastră cu sufletele celor adormiţi, se numeşte comuniunea Sfinţilor. De ea aminteşte Simbolul Apostolic care datează din primele veacuri ale Bisericii.
[1] De Civitate Dei, X, Migne, P.G., LXI, col. 674.