În ce constă fericirea sufletelor din rai?
Noi nu ne putem da seama de felul şi de mărirea acestei fericiri. Toată fericirea vine din petrecerea sufletului cu Dumnezeu, cu Sfinţii Îngeri, cu Sfinţii şi Patriarhii, în lumina şi în slava lui Hristos (Mt 8, 11; Lc 13, 28, 29; Evr 12, 22, 23; In 14, 3; Lc 16, 23; 2 Tim 2, 12). Hristos, Care Se uneşte tainic încă din această viaţă cu cei credincioşi, Îşi va face atunci vădită unirea Lui cu ei, putând fi văzut faţă către faţă, umplându-i de strălucire, de iubire şi de cunoaştere, adică desăvârşindu-i (1 In, 3, 2; 4, 16; 1 Co 13, 12). Atunci vor fi îndumnezeiţi după har, adică vor cunoaşte fericirea, strălucirea şi toată lucrarea şi viaţa pe care o are Dumnezeu în Sine, după fiinţă, şi se vor împărtăşi de razele Soarelui dumnezeiesc. Nu va mai fi în ei nici o durere, întristare, trebuinţă, grijă, ci îşi vor fi găsit în Dumnezeu desăvârşita odihnă şi mulţumire (Ap 7, 16-17; Evr 4, 3, 11).
