Sfânta Taină a Botezului a fost aşezată de Mântuitorul după slăvita Sa Înviere, prin porunca dată apostolilor, şi, prin ei, Bisericii: „mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt 28, 19; Mc 16, 15-16). Plinătatea harului a fost dată numai după coborârea Duhului Sfânt, la Cincizecime (FA 2, 1-5; 19, 6). Deci de atunci s-a pus şi Botezul în lucrare.