Biserica se numeşte „apostolească” pentru că ea a fost întemeiată de Mântuitorul pe temelia Sfinţilor Apostoli (Ef 2, 20), a fost răspândită în lume şi organizată de către Sfinţii Apostoli; pentru că, cu ajutorul Duhului Sfânt care este în ea de la Cincizecime, păstrează neschimbată învăţătura dată ei de Iisus Hristos (In 14, 26; 16, 13) prin Sfinţii Apostoli; şi, în fine, pentru că păstrează darurile Sfântului Duh de la Sfinţii Apostoli prin succesiune, adică păstrează legătura harului neîntreruptă de la aceştia până astăzi, succesiune numită apostolică.

Apostolicitatea Bisericii e mărturisită atât de Sfânta Scriptură, cât şi de Sfânta Tradiţie. Sfântul Apostol Pavel scrie: „Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, întru Care toată zidirea, bine-ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul” (Ef 2, 19-21). Acelaşi Apostol îi îndeamnă pe credincioşii săi să se depărteze de învăţătura şi de învăţătorii care nu se sprijină pe Sfinţii Apostoli. El scrie tesalonicenilor: „Astfel că, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (2 Tes 2, 15). Tot Sfântul Apostol Pavel îi spune lui Tit: „Pe omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, îndepărtează-l” (Tit 3, 10). Apostolii, zice Sfântul Irineu, au întemeiat Bisericile.^[1] Ei au pus în Biserică din plin, ca într-un depozit bogat, lucrurile adevărului, pentru ca oricine să ia din ea băutura vieţii. Ei au transmis tradiţia acelora cărora le încredinţau bisericile. Sfântul Irineu atrage atenţia asupra celor care au şi care n-au succesiunea apostolică: „Trebuie supunere către cei care sunt presbiteri în Biserică, către cei care au succesiune de la Apostoli, cum am arătat. Aceştia, odată cu succesiunea episcopatului, au primit, cu voinţa Tatălui, darul sigur al adevărului. Ceilalţi însă, care sunt lipsiţi de succesiunea principală şi care şi-o adună de oriunde, trebuie bănuiţi”.^[2] Tertulian, bun cunoscător şi susţinător al succesiunii apostolice şi duşman neîmpăcat al ereticilor, spune că: „...Bisericile sunt socotite apostolice, ca nişte vlăstare ale Bisericilor apostolice (...) iată de ce aceste Biserici, oricât de multe şi de mari ar fi ele, nu sunt decât una şi aceeaşi Biserică apostolică, din care toate s-au născut. Toate sunt primare şi toate sunt apostolice câtă vreme toate dovedesc unitatea lor desăvârşită”.^[3]

^[1] Sfântul Irineu, Contra ereziilor, 33, 2, Migne, P.G., VII, col. 848.

^[2] Sfântul Irineu, Contra ereziilor, 4, 26, 2, Migne, P.G., VII, col. 1053.

^[3] Tertulian, Despre prescrierea ereticilor, 20, Migne, P.L., II, col. 32, v. trad. rom. cit.