Biserica „sobornicească” înseamnă întâi o Biserică răspândită în toată lumea, cuprinzându-i pe credincioşii din toate locurile, din toate timpurile şi de la toate popoarele, ca o încununare a poruncii Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile...” (Mt 28, 19). Sfântul Apostol Pavel le spune galatenilor şi colosenilor că în Biserica lui Hristos nu se face deosebire de neam între credincioşi: „Acolo nu este elin şi iudeu, tăiere-mprejur şi netăiere-mprejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos totul întru toţi” (Col 3, 11; Ga 3, 28). Biserică „sobornicească” înseamnă unirea tuturor cu totul. Fiecare membru şi toţi la un loc stau în unire cu Biserica întreagă şi aceasta cu fiecare membru. Mai este sobornicească şi pentru că Sinoadele ecumenice sau Soboarele a toată lumea sunt autoritatea cea mai înaltă a obştii creştine, având să se pronunţe fie asupra credinţei, fie asupra vieţii creştine. Biserica „sobornicească” are, în fine, şi înţelesul de „ortodoxă”, adică „dreptcredincioasă” (dreptmăritoare), ceea ce înseamnă unitatea în învăţătură şi conducere, ca legătură ce uneşte Bisericile din diferitele teritorii. Cu acest înţeles găsim cuvântul prima dată la Sfântul Ignatie Purtătorul de Dumnezeu, care susţine că: „unde este Hristos, acolo este Biserica sobornicească”.^[1]

Nimeni n-a arătat mai cuprinzător şi mai limpede înţelesul sobornicităţii Bisericii, ca Sfântul Chiril, marele catehet de la Ierusalim: „Biserica se numeşte sobornicească, zice el, pentru că ea este în toată lumea, de la o margine a pământului la alta; pentru că ea învaţă soborniceşte şi fără greşeală toate dogmele, care trebuie să ajungă la cunoştinţa oamenilor, despre lucrurile văzute şi nevăzute, cereşti şi pământeşti; pentru că ea supune la adevărata evlavie tot neamul omenesc, conducători şi conduşi, învăţaţi şi neînvăţaţi, pentru că ea tratează soborniceşte şi vindecă tot felul de păcate săvârşite de suflet şi de trup; în fine, pentru că ea posedă tot felul de virtuţi, oricum s-ar numi, în fapte, în cuvinte şi în tot felul de daruri duhovniceşti”.^[2]

^[1] Sfântul Ignatie, Scrisoare către Smirneni, 8, 2, Funk 1, 282; v. trad. rom. cit.

^[2] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza 18, 23, Migne, P.G., XXXIII, col. 1041, v. trad. rom. cit.