Pentru că Mântuitorul a întemeiat o singură Biserică (Mt 16, 18), nu mai multe, pentru că Biserica are un singur cap, pe Iisus Hristos, pentru că ea este înfăţişată ca singura mireasă a lui Hristos (Ef 5, 27), ca o casă a lui Dumnezeu şi a lui Hristos (Evr 3, 6; 10, 21), ca Trupul unic al lui Hristos (Rm 12, 5), ca o singură turmă (In 10, 16; 21, 15). „Mă rog (...) pentru ca toţi să fie una; aşa cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru Noi (...) Eu întru ei şi Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârşiţi întru una” (In 17, 20-23). Sfântul Apostol Pavel spune efesenilor că ei sunt „un singur Trup şi un singur Duh, aşa cum aţi şi fost chemaţi la o singură Nădejde a chemării voastre; un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez” (Ef 4, 4-5). E o unitate mai presus de fire, pe care Mântuitorul o aseamănă cu unitatea dintre tulpina viţei şi mlădiţe: „Eu sunt viţa; voi mlădiţele” (In 15, 5). Biserica este una prin credinţă, viaţă duhovnicească, cult şi conducere. Sfinţii Părinţi mărturisesc fără încetare unitatea Bisericii. Sfântul Ciprian spune că unitatea Bisericii a fost preînchipuită de corabia lui Noe, de femeia Rahab şi de cămaşa cea necusută a lui Hristos.^[1] Păstorul lui Herma susţine că, deoarece e o singură pecete a darului Duhului Sfânt, o singură cugetare, o singură minte, o singură credinţă şi o singură dragoste, clădirea turnului, adică a Bisericii, are o singură culoare: ca a soarelui.^[2] Sfântul Irineu arată că Biserica păzeşte propovăduirea şi credinţa „ca şi cum ar locui o singură casă, crede acestora ca şi cum ar avea un singur suflet şi o singură inimă şi le predică, le învaţă şi le predă armonic, ca şi cum ar avea o singură gură”.^[3] Învăţătura celor doisprezece Apostoli cuprinde acest fragment din rugăciunea euharistică a vremii sale: „După cum această pâine frântă era împrăştiată pe munţi şi fiind adunată, a ajuns una, tot aşa să se adune Biserica Ta de la marginile pământului în împărăţia Ta”.^[4] E un singur Tată, e un singur Cuvânt, e un singur Duh Sfânt, e o singură mamă Fecioară, pe care „Mie-mi place s-o numesc Biserică”, zice Clement Alexandrinul.^[5] „E un singur Dumnezeu, un singur Hristos şi o singură Biserică”, zice Sfântul Ciprian.^[6] „E o singură credinţă, un singur Hristos, un singur Dumnezeu Tatăl, un singur Domn Iisus Hristos, Fiul Său, şi un singur Duh Sfânt”, zice Rufin.^[7]