Credem în Biserică pentru că ne uneşte cu Dumnezeu, pentru că în ea se află neîncetat Hristos şi Sfântul Duh şi pentru că ea nu greşeşte, fiind infailibilă. Credem în ea şi pentru frumuseţea şi înălţimea scopurilor pe care ea le urmăreşte: acela de a ne pregăti pentru mântuire şi acela de a ne mijloci această mântuire. Viaţa Bisericii este, în întregime, o activitate încordată şi o luptă pentru mântuire, cum ne mărturisesc Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie: „Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”, ne spune Mântuitorul (In 20, 22-23). Sfântul Ciprian susţine că în afară de Biserică nu e mântuire[1] şi că cine n-are Biserica de mamă nu-L poate avea pe Dumnezeu de tată.[2]