Biserica mai este numită „ogorul lui Dumnezeu” (1 Co 3, 9), „casa” sau „templul” lui Dumnezeu, cum spune Sfântul Apostol Pavel efesenilor: „Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, întru Care toată zidirea, bine-ncheiată laolaltă creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul” (Ef 2, 19-22).

Sfânta Scriptură foloseşte des cuvântul „a zidi” în înţelesul că puterea credinţei şi a dragostei va înălţa clădirea, adică obştea cea mare a creştinilor. „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea”, zice Mântuitorul (Mt 16, 18). Iar Sfântul Apostol Pavel scrie efesenilor: „Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii binevestitori, pe alţii păstori şi învăţători, ca să-i pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, până ce toţi vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi de orice vânt de-nvăţătură încoace şi-ncolo prin viclenia oamenilor, prin meşteşugul lor de a atrage-n rătăcire; ci-n iubire trăind după adevăr, în toate să creştem întru El Care este Capul, Hristos” (Ef 4, 11-15). Într-una din vedeniile sale, Păstorul lui Herma arată minunata zidire făcută de îngeri, a unui trup uriaş, care e Biserica alcătuită din pietre felurite: clerici şi credincioşi.^[1]

Uneori Biserica e înfăţişată ca „mireasă” a lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel le scrie corintenilor: „V-am logodit unui singur Bărbat: ca pe o fecioară neprihănită să vă înfăţişez lui Hristos” (2 Co 11, 2). În Epistola către Efeseni se vorbeşte de taina cea mare a nunţii lui Hristos cu Biserica (5, 32). Apocalipsa preamăreşte Ierusalimul cel ceresc ca pe mireasa Mielului (21, 2, 9; 22, 17). Origen, Sfântul Ipolit şi, după ei, toţi Sfinţii Părinţi lămuresc că „Mirele şi mireasa din Cântarea Cântărilor sunt Hristos şi Biserica”.