Descoperirea dumnezeiască ne arată că Mântuitorul este Capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „... şi pe El L-a dat peste toate Cap Bisericii care este trupul Său, plinătatea Celui Ce pe toate întru toţi le plineşte” (Ef 1, 22-23); „Şi El este Capul trupului, al Bisericii, El Care este Începutul, Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El Cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinătatea şi prin El pe toate-ntru El să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, pace făcând prin El, prin sângele crucii Sale” (Col 1, 18-20). Acelaşi Apostol al Neamurilor, adresându-se romanilor şi corintenilor, prezintă Biserica în calitatea ei de comunitate concretă de credincioşi, organizată ierarhic, prin imaginea unui trup cu multe mădulare, fiecare dintre acestea avându-şi vocaţia şi lucrarea proprie: „Că după cum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, tot aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare ne suntem mădulare unii altora, având însă daruri felurite, după harul ce ni s-a dat...” (Rm 12, 4-6). În Biserică, credincioşii formează un singur trup, subliniază Sfântul Apostol Pavel: „Iar voi sunteţi trupul lui Hristos, şi mădulare fiecare în parte” (1 Co 12, 27), „Pentru că noi toţi într-un Duh ne-am botezat, pentru ca să fim un singur trup - fie Iudei, fie Elini, fie robi, fie liberi - şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Că nici trupul nu este un singur mădular, ci multe” (1 Co 12, 12-13). „Mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele” (1 Co 12, 25). Sfânta Tradiţie susţine şi ea de la început că Hristos e capul Bisericii, iar aceasta, trupul Lui.