Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
Dacă prin har, credinţă şi fapte bune ne desăvârşim viaţa cea întru Hristos, până unde poate ajunge această desăvârşire şi în ce constă ea?

Putem propăşi în viaţa lui Hristos „până ce toţi vom ajunge ... la starea de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri...” (Ef 4, 13-14).

Ca orice viaţă, aşa şi viaţa în Hristos şi după chipul lui Hristos are o naştere, o pruncie, o creştere şi o stare a bărbăţiei, a desăvârşirii, sau a sfinţeniei. Deoarece viaţa aceasta se naşte, creşte şi se desăvârşeşte prin harul Duhului sau prin Duhul, ea se numeşte viaţă duhovnicească.