Prin aceste cuvinte se arată mai întâi că Iisus a murit cu adevărat. „Hristos a murit pentru noi pe când noi eram încă păcătoşi” (Rm 5, 8). Trupul Lui a fost părăsit de suflet şi a fost aşezat ca orice trup mort în mormânt.
În al doilea rând, prin aceste cuvinte se garantează adevărul Învierii Lui din morţi. Căci dacă Hristos ar fi fost luat de pe cruce de ucenici şi ascuns undeva, nu s-ar mai fi putut aduce mormântul gol ca o dovadă pentru Învierea lui Iisus Hristos. Dar mormântul Lui a fost public. Ba chiar a fost păzit de slujitorii iudeilor care se temeau ca ucenicii să nu-L fure pe Iisus şi apoi să spună că a înviat (Mt 27, 64). Deci golirea minunată a mormântului e o dovadă a Învierii.