Pentru că Însuşi Dumnezeu a învrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a-L naşte pe Mesia şi a vestit lucrul acesta prin profeţi (Fc 3, 15; Is 7, 14; Ier. 23, 5-6; Iz 44, 1-3).
A cinstit-o îngerul bunei-vestiri, închinându-i-se şi numind-o: „plină de har” şi „binecuvântată între femei” (Lc 1, 28).
A cinstit-o Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul, numind-o: „binecuvântată între femei” şi „Maica Domnului” (Lc 1, 40-43).
A cinstit-o Fiul ei, Care în copilărie îi era supus (Lc 2, 51), iar mai apoi, pe Cruce fiind, S-a îngrijit de ea, dând-o în seama Apostolului Ioan (In 19, 26-27).
Au cinstit-o oamenii din mulţime, fericind-o pentru a-L fi născut pe Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul ei a întărit această cinstire, zicând: „aşa este” (Lc 11, 27-28).
Ea însăşi a grăit sub influenţa Duhului Sfânt, că „I-a făcut mărire Cel Puternic” şi că de acum „o vor ferici toate neamurile” (Lc 1, 48-49).
Iată de ce se cuvine ca şi noi, cu atât mai mult, să o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria.