Da. Că fecioria ei a rămas nestricată şi la naştere învăţăm de la proorocul Iezechiel care spune: „Atunci m-a dus îndărăt pe calea exterioară a porţii templului, cea care cată spre răsărit; iar aceasta era încuiată. Şi mi-a zis Domnul: Uşa aceasta va fi încuiată; ea nu se va deschide şi nimeni nu va trece prin ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr-însa, şi ea va fi încuiată” (Iz 44, 1-2).

Dacă n-ar fi rămas fecioară şi la naştere, ea n-ar mai fi fost „pururea Fecioară”. Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: „Cu adevărat zămislirea şi naşterea au fost cu totul curate şi neatinse de sămânţă şi de stricăciune, şi de aceea Maica Celui născut din ea e fecioară şi după naştere, rămânând prin naştere şi mai nepătimitoare, ceea ce e cu totul străin firii şi mai presus de raţiune... Lucru şi auzire cu adevărat minunate e că s-a făcut naştere şi ieşire de prunc, închizătorile mădularelor de naştere ale celei ce a născut nedeschizându-se”^[1].

Iar că Sfânta Maria a rămas fecioară şi după naştere se vede de acolo că Iisus, pe când Se afla pe cruce, a încredinţat-o Sfântului Apostol Ioan, spunând Maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău”, iar Apostolului Ioan: „Iată mama ta” (In 19, 26-27). Dacă Sfânta Maria ar fi avut şi alţi fii, ar fi lăsat-o în grija lor.

Dar este la mintea oricărui om că, după ce s-au petrecut cu ea lucruri atât de minunate, Fecioara Maria nu se mai putea gândi să se coboare la o viaţă de rând. Dacă Apostolii şi-au închinat viaţa lor întreagă lui Iisus, îndată ce L-au cunoscut, primind chiar moartea pentru El, putem socoti oare că Sfânta Maria, Maica Lui, aleasă, pentru curăţirea ei, dintre toate femeile pământului, ca să Se nască din ea Domnul, ar fi fost mai prejos de ei?