Fiul lui Dumnezeu n-a părăsit cerul prin această „pogorâre”. Căci El n-a încetat să fie Dumnezeu şi n-a părăsit firea dumnezeiască. Iar ca Dumnezeu e pretutindeni şi cu deosebire în cer. El umbla pe pământ cu firea noastră omenească, dar cu firea dumnezeiască era pretutindeni. Prin firea noastră Se afla „pogorât din cer”, dar prin firea dumnezeiască era unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Se afla „în sânul Tatălui”, în cer. Însuşi El spune despre Sine: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel care S-a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer” (In 3, 13).