Această răutate le vine din iubirea de sine şi din mândrie. Dumnezeu i-a făcut buni, cum a făcut bun tot ce există (Fc 1, 31), dar ei au călcat porunca ascultării de Dumnezeu şi au fost aruncaţi în întunericul cel mai adânc, cum zice Scriptura: „Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul, i-a pus în pază sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei celei Mari” (Iuda 1, 6).
Prin căderea lor radicală, ei au rupt total comuniunea harică cu Dumnezeu[1]. Apropiindu-se mult de oameni, ei au o puternică influenţă asupra celor răi. La judecata obştească, satana împreună cu îngerii lui vor fi trimişi în focul veşnic, gătit lor încă de la început (Mt 25, 41).