Obârşia ţinerii Sinoadelor ecumenice se ridică până la Sfinţii Apostoli, care au convocat un Sinod la Ierusalim în anul 50, unde, sub paza şi împreună-lucrarea Sfântului Duh (FA 15, 28), au luat hotărâri de credinţă şi de reguli de viaţă creştină cu putere şi obligaţie pentru toţi credincioşii, aşa cum se vede în Faptele Apostolilor (15, 1-29).