După ce, în urma raportului şi cererii episcopului Maurenţiu, s-a citit scrisoarea adusă de episcopul Placenţiu, suplinitorul delegatului Numidiei, şi care scrisoare, după dorinţa aceluiaşi Placenţiu, s-a citit înaintea episcopilor şi deoarece, căutându-se, nicidecum nu s-au găsit cei care după spusele diaconilor aveau să stea înaintea uşilor, adică bătrâni din Germania cea nouă, chiar şi după ce au fost căutaţi de două şi de trei ori, din care cauză Sfântul Sinod a hotărât să se trimită scrisori primatului Xanctip, ca să ia spre ştire că episcopul nu poate fi expus ocării după voia poporului menţionat. Episcopul Maurenţiu zise: „Deoarece bătrânii din Germania nouă au fost căutaţi de două şi de trei ori şi nu s-au găsit, cu toate că au fost avizaţi de înaintestătătorul episcop să se prezinte la slăvitul sinod, care se ţine pe timpul idusului de acum, totuşi ei s-au hotărât să absenteze cu toţii; deci dar sfinţia voastră să hotărască asupra acestei chestiuni, ca să nu sufăr eu nevinovat de calomnie prin persistenţa lor”. Sfântul Sinod a hotărât să aducă sentinţa sa din acest sinod împotriva îndărătniciilor potrivit judecăţii ieratice; deoarece smerenia bisericească trebuie să se păzească în toate lucrurile, s-au făgăduit scrisori către primatele Xantip, ca să ia la cunoştinţă despre judecătorii aleşi de sinod, care fără întârziere să cerceteze în cetatea Tubursicia şi să aducă hotărârea potrivită asupra chestiunii. Episcopul Maurenţiu zise: „Cer judecător pe Preasfinţitul primat Xantip, pe preasfinţitul Augustin, pe Florentin, pe Teasiu, pe Simipsihiu, pe Secund şi pe Posidiu, porunciţi să se hotărască aceasta pentru mine”. Sfântul Sinod a învoit pe judecătorii ceruţi; iar pe ceilalţi judecători necesari pentru completarea numărului lor, primatul Xantip va hotărî să-i aleagă bătrânii din Germania nouă