Am zis că nu se cuvine ca episcopul sau presbiterul să se pogoare pe sine în ocârmuiri obşteşti (publice), ci să se hărăzească (dedice) nevoilor (treburilor) bisericeşti. Deci ori să se supună a nu face aceasta, ori să se caterisească, căci, după povăţuirea Domnească (a Domnului), nimeni nu poate sluji la doi domni (Mt 6, 24).

Nu permitem să se rânduisacă (promoveze) în cler casnicii (sclavii) fără învoirea stăpânilor, spre mâhnirea stăpânilor care i-au dobândit pe ei, pentru că una ca aceasta pricinuieşte (duce la) prăbuşirea caselor. Iar dacă sclavul s-ar arăta cândva vrednic pentru hirotonie în vreo treaptă, precum, s-a arătat şi Onisim al nostru, şi vor îngădui stăpânii şi-l vor elibera şi-l vor slobozi (lăsa) din casă, să se facă.

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, ocupându-se cu oastea (exercitând o funcţie militară) şi voind să le ţie pe amândouă, dregătoria romană de stat şi cârmuirea preoţească, să se caterisească, pentru că ale Cezarului sunt ale Cezarului, şi ale lui Dumnezeu sunt ale lui Dumnezeu (Mt 22, 21).

Dacă cineva ar ocărî fără dreptate pe împărat (cârmuitor) sau pe dregător, să sufere pedeapsa şi, dacă este cleric, să se caterisească, iar dacă est laic, să se afurisească.

Vouă, tuturor clericilor şi laicilor, să vă fie cărţi cinstite şi sfinte adică ale Vechiului Testament: Cinci ale lui Moise - Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul; a lui Isus Navi - una; a Judecătorilor - una; a lui Rut - una; patru ale Împăraţilor; două Paralipomene ale cărţii zileleor; două Ezdra; una Estera, trei ale Macabeilor; una a lui Iov; una a Psaltirii; trei ale lui Solomon - Pildele; Ecleziastul; Cântarea Cântărilor; ale Proorocilor - douăsprezece; a lui Isaia - una; a lui Ieremia - una; a lui Iezechiel - una; a lui Daniel - una. Pe deasupra, să vă mai fie aminte (să vi se mai adauge vouă) spre a învăţa pe tinerii voştri: înţelepciunea mult învăţatului Sirah. Iar ale noastre (adică ale Noului Testament) patru evanghelii; a lui Matei, lui Marcu, a lui Luca şi a lui Ioan; patrusprezece epistole ale lui Pavel; două epistole ale lui Petru; trei ale lui Ioan; una a lui Iacob; una a lui Iuda; două ale lui Clement şi „orânduirile” (aşezămintele, constituţiile) făcute cunoscute vouă episcopilor în opt cărţi, prin mine Climent, care nu trebuisc a fi date în vileag între toţi, din pricina lucrurilor tainice dintr-însele; şi Faptele Apostolilor noştri.