Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
1.
Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
2.
«Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în faţa Mea!»
3.
Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind preţul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului.
4.
Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme.
5.
Corăbierii s-au înfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său şi au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase şi adormise.
6.
Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, şi i-a zis: «Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate El Îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!»
7.
Şi au zis unul către altul: «Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!» Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
8.
Şi l-au întrebat pe el: «Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?»
9.
Atunci el le-a răspuns: «Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin – Cel care a făcut marea şi uscatul».
10.
Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: «Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta?» Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
11.
Şi i-au zis lui: «Ce să-ţi facem ca să se potolească marea?» Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
12.
Atunci el a răspuns: «Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie».
13.
Şi marinarii vâsleau ca să ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor.
14.
Atunci au strigat către Domnul şi au zis: «O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieţii acestui om şi să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!»
15.
Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit urgia ei.
16.
Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut Lui făgăduinţe.
