Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
1.
Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel.
2.
În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel;
3.
Şi a zis regele lui Israel către slugile sale: «Ştiţi voi, oare, că Ramotul Galaadului este al nostru, şi noi tăcem de atâta vreme şi nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?»
4.
Apoi a zis el lui Iosafat: «Vei merge şi tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?» Iar Iosafat a zis către regele lui Israel: «Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa este şi poporul meu; cum sunt caii tăi, aşa sunt şi caii mei!»
5.
Şi a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: «Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?»
6.
Şi a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: «Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?» Şi ei au zis: «Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile regelui!»
7.
Şi a zis Iosafat: «Nu mai este oare aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?»
8.
Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: «Mai este un om prin care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla». Şi a zis Iosafat: «Nu vorbi aşa, rege!»
9.
Şi a chemat regele lui Israel pe un famen şi a zis: «Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!»
10.
Apoi regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, s-au aşezat fiecare în tronul său, îmbrăcaţi în haine domneşti, pe locul dinaintea porţii Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
11.
Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: «Aşa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce vor muri».
12.
Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicând: «Să te duci împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui».
13.
Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit acestuia, zicând: «Iată toţi proorocii proorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar şi cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei».
14.
Iar Miheia a zis: «Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!»
15.
Apoi a venit el a rege şi regele i-a zis: «Miheia, să mai mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?» Şi i-a zis acela: «Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui!»
16.
Şi i-a zis regele: «Iar şi iar te jur, ca să nu-mi grăieşti nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului».
17.
Şi a zis el: «Iată, văd pe toţi Israeliţii împrăştiaţi prin munţi, ca oile ce n-au păstor. Şi a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa».
18.
Atunci regele lui Israel a zis câtre Iosafat, regele Iudei: «Nu ţi-am spus eu oare că el nu prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău?»
19.
Miheia însă a zis: «Nu este aşa. Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui[[»]].
20.
Şi a zis Domnul: «Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad şi să piară acolo?» Unul spunea una, şi altul alta.
21.
Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: «Eu îl voi ademeni». Domnul a zis: «Cum?»
22.
Iar acela a zis: «Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui». Domnul a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis!»
23.
Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!»
24.
Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, şi, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: «Cum? Au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?»
25.
Iar Miheia a zis: «Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi».
26.
A zis regele lui Israel: «Luaţi pe Miheia şi-l duceţi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,
27.
Şi spuneţi: Aşa zice regele: Aruncaţi-l în temniţă şi-l hrăniţi numai cu puţină pâine şi cu puţină apă, până ce mă voi întoarce biruitor».
28.
Iar Miheia a zis: «Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine». Apoi a zis: «Ascultaţi, toate popoarele!»
29.
După aceea a purces regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului.
30.
Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: «Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă, iar tu îmbracă-ţi hainele de rege!» Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în luptă.
31.
Regale sirian însă a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor de război şi a zis: «Să nu vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel».
32.
Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israel şi s-au repezit asupra lui, ca să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat.
33.
Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au abătut de la el.
34.
Iar un om şi-a întins arcul şi a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o încheietură a platoşei, şi acesta a zis cărăuşului său: «Întoarce îndărăt şi mă scoate din oaste, că sunt rănit».
35.
Şi s-a pornit luptă mare în acea zi şi regele a stat în carul lui în faţa Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; şi a curs sânge din rana sa pe podul carului.
36.
Şi la asfinţitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând: «Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ţinutul lui!»
37.
Şi murind regele, a fost dus şi l-au înmormântat în Samaria.
38.
Şi au spălat carul lui în iazul Samariei; şi câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul.
39.
Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el şi casa cea de fildeş pe care a făcut-o el şi toate cetăţile pe care el le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
40.
Adormind cu părinţii săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia, fiul său.
41.
Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel.
42.
Când s-a făcut rege, Iosafat era ca de treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi.
43.
El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său şi nu s-a abătut de la ele, săvârşind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
44.
Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.
45.
Celelalte fapte ale lui Iosafat şi războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda.
46.
Şi rămăşiţa desfrânaţilor care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din ţară.
47.
În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locţiitor de rege.
48.
Regele Iosafat a făcut şi corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă, sfărâmându-se la Eţion Gheber.
49.
Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: «Să se ducă şi slugile mele cu slugile tale cu corăbiile». Însă Iosafat n-a vrut.
50.
Şi a adormit cu părinţii săi în cetatea lui David, strămoşul său, şi a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
51.
Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; Şi a domnit peste Israel în Samaria doi ani.
52.
El a săvârşit fapte urâte înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile tatălui său şi pe căile mamei sale şi pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat;
53.
Căci a slujit lui Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.