Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
1.
După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciţilor şi după ce s-a oprit două zile în Ţiclag,
2.
Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte şi pe cap ţărână şi după ce a ajuns la David, a căzut la pământ şi i s-a închinat.
3.
Iar David i-a zis: «De unde vii tu?» «Am fugit din tabăra lui Israel» , răspunse acela.
4.
«Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?» «Poporul, a zis omul, a fugit din luptă şi mulţime din popor a căzut şi a murit, şi a murit şi Saul şi fiul său Ionatan».
5.
«Cum ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?» a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea.
6.
«Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, şi iată Saul stătea sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau.
7.
Atunci el s-a întors şi, văzându-mă pe mine, m-a strigat şi eu am răspuns: «Iată-mă!»
8.
Şi el mi-a zis: «Cine eşti tu?» şi eu i-am răspuns: «Sunt un amalecit!»
9.
Atunci el mi-a zis: «Apropie-te de mine şi mă ucide, că durerea morţii m-a cuprins şi sufletul meu este încă tot în mine!»
10.
Şi eu m-am apropiat şi l-am ucis, căci ştiam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brăţara ce era la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu».
11.
Atunci a apucat David hainele sale şi le-a rupt; asemenea şi oamenii cei ce erau cu el şi-au rupt hainele lor,
12.
Şi au plâns şi s-au tânguit şi au postit până seara după Saul şi după fiul său Ionatan, după poporul Domnului şi după casa lui Israel, care căzuseră de sabie.
13.
Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: «De unde eşti tu?» «Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit».
14.
Şi David a zis: «Cum nu te-ai temut tu să-ţi ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?»
15.
Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: «Vino de-l ucide!» şi l-a ucis.
16.
Iar David a zis către el: «Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului».
17.
Şi a plâns David pe Saul şi pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale,
18.
Pe care a poruncit să o înveţe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice:
19.
«Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălţimile tale! Cum au căzut vitejii!
20.
Nu vestiţi în Gat şi nu daţi de ştire pe uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiaţi împrejur!
21.
Munţilor Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; şi să nu mai fie pe voi ţarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca şi cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfinţit.
22.
Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniţi, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!
23.
Saul şi Ionatan, cei iubiţi şi uniţi în viaţa lor, nici la moarte nu s-au despărţit. Fost-au mai iuţi decât vulturii şi mai puternici decât leii!
24.
Fiicele lui Israel, plângeţi pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe şi v-a pus pe haine podoabe de aur!
25.
Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălţimile tale, Israele!
26.
Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!
27.
Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!»
