Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru Avraam?
2.
Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3.
Căci, ce spune Scriptura? Şi «Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate».
4.
Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie;
5.
Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.
6.
Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte:
7.
«Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit!
8.
Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul».
9.
Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: «I s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate».
10.
Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11.
Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
12.
Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam pe când era netăiat împrejur.
13.
Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin Lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă.
14.
Căci dacă moştenitorii sunt cei ce au Legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat,
15.
Căci Legea pricinuieşte mânie; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege.
16.
De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de Lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
17.
Precum este scris: «Te-am pus părinte al multor neamuri», în faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt;
18.
Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: «Aşa va fi seminţia ta»;
19.
Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit – căci era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
20.
Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu
21.
Şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă.
22.
De aceea credinţa lui i s-a socotit ca dreptate.
23.
Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate,
24.
Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,
25.
Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.
