Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
2.
Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă ca să ia de la ei din roadele viei.
3.
Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.
4.
Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.
5.
Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.
6.
Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
7.
Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră.
8.
Şi prinzându-l, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
9.
Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.
10.
Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului;
11.
De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri»?
12.
Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.
13.
Şi au trimis la El pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt.
14.
Iar ei, venind, I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm?
15.
El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.
16.
Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus: Al cui e chipul acesta în inscripţia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului.
17.
Iar Iisus a zis: Daţi cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi se mirau de El.
18.
Şi au venit la El saducheii, care zic că nu este înviere, şi-L întrebau zicând:
19.
Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui.
20.
Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş.
21.
Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea.
22.
Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia.
23.
La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
24.
Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25.
Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.
26.
Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»?
27.
Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi!
28.
Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei, şi văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?
29.
Iisus i-a răspuns că întâia este: «Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn».
30.
Şi: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă.
31.
Iar a doua e aceasta: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.
32.
Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El.
33.
Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
34.
Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe.
35.
Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David?
36.
Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale».
37.
Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Şi mulţimea cea multă Îl asculta cu bucurie.
38.
Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe
39.
Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe.
40.
Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.
41.
Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult.
42.
Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant.
43.
Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi.
44.
Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.
