Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El.
2.
Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?
3.
Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt oare surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.
4.
Şi le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa sa.
5.
Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Şi mâinile peste puţini bolnavi, i-a vindecat.
6.
Şi Se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur învăţând.
7.
Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8.
Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare;
9.
Ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
10.
Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo.
11.
Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei în ziua judecăţii decât cetăţii aceleia.
12.
Şi ieşind ei, propovăduiau să se pocăiască.
13.
Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
14.
Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
15.
Alţii însă ziceau că este Ilie, şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci.
16.
Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan, căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi.
17.
Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat în temniţă din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.
18.
Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău.
19.
Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20.
Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta.
21.
Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea,
22.
Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da.
23.
Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu.
24.
Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul.
25.
Şi intrând îndată, cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
26.
Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze.
27.
Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.
28.
Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29.
Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt.
30.
Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat.
31.
Şi El le-a zis: Veniţi voi înşivă de o parte, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Căci mulţi erau care veneau şi mulţi erau care se duceau şi nu mai aveau timp nici să mănânce.
32.
Şi au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.
33.
Şi i-au văzut plecând, şi mulţi au înţeles şi au alergat acolo pe jos de prin toate cetăţile şi au sosit înaintea lor.
34.
Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor, şi a început să-i înveţe multe.
35.
Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu şi ceasul e târziu;
36.
Slobozeşte-i ca, mergând prin cetăţile şi prin satele dimprejur, să-şi cumpere să mănânce.
37.
Răspunzând, El le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Şi ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
38.
Iar El le-a zis: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi. Şi după ce au văzut, I-au spus: Cinci pâini şi doi peşti.
39.
Şi El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi cete, cete, pe iarbă verde.
40.
Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci.
41.
Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind la cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înainte; asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit tuturor.
42.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43.
Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti.
44.
Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
45.
Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea.
46.
Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.
47.
Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.
48.
Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.
49.
Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat,
50.
Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!
51.
Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor;
52.
Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată.
53.
Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.
54.
Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut.
55.
Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El.
56.
Şi oriunde intra, în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El, se vindecau.
