Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
Şi a venit de cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor.
2.
Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
3.
Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
4.
Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
5.
Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6.
Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.
7.
Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.
8.
Căci îi zicea: Ieşi, duh necurat, din omul acesta!
9.
Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
10.
Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut.
11.
Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea.
12.
Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.
13.
Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.
14.
Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.
15.
Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat.
16.
Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci.
17.
Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.
18.
Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.
19.
Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit.
20.
Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.
21.
Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă şi era lângă mare.
22.
Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui
23.
Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască.
24.
Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea.
25.
Şi era o femeie care avea de doisprezece ani curgere de sânge.
26.
Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău.
27.
Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui.
28.
Căci îşi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca!
29.
Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală.
30.
Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat: Cine s-a atins de hainele Mele?
31.
Şi I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: Cine s-a atins de Mine?
32.
Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta.
33.
Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul.
34.
Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!
35.
Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul?
36.
Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai!
37.
Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.
38.
Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii, şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
39.
Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.
40.
Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila.
41.
Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talità kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te!
42.
Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.
43.
Dar El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să mănânce.
